Expoziţia Gorduz după Gorduz "oglindirile si ghiciturile" unui sculptor este unul dintre evenimentele organizate de Ordinul Arhitecţilor din România în parteneriat cu Fundaţia Anastasia. Acestea propun un itinerar cultural - Traseul Cultural Pictor Verona. Scopul final este resuscitarea interesului edililor şi al bucureştenilor pentru orasul lor. Anastasia "a ocupat" cultural cinci spaţii timp de zece zile, de pe 20 februarie si până pe 5 martie, timp în care s-au desfăşurat cinci evenimente concepute si finanţate de "Anastasia". Primul eveniment a avut loc la Cărtureşti, pe 20 februarie, unde au fost expuse cele 60 de afişe realizate de Doina Dumitrescu, destinate expoziţiilor derulate timp de zece ani la Galeria Catacomba. Tot aici a fost rememorată persoana regretatului Theodor Enescu - directorul Muzeului Naţional de Artă al României. Pe 22 februarie, la sediul Ordinului Arhitecţilor din str. Pictor Verona, a avut loc la ora 18:00 cel de-al doilea eveniment "Anastasia" - o expoziţie eseu a sculptorului Vasile Gorduz. În aceeaşi seară, la ora 19:30, a fost vernisată la casa Ghika-Bossy expunerea colecţiei de fresce ale Fundaţiei Anastasia, pictate de Ioana Batrânu, Ion Grigorescu, Bogdan Vlăduţă, Horia Pastina, Mihai Sârbulescu. Casa va fi deschisă accesului public zilnic între orele 16:00 si 22:00.
Revenind la evenimentul expoziţional de la Ordinul Arhitecţilor, Gorduz dupa Gorduz "oglindirile si ghiciturile" unui sculptor descoperă publicului spaţiile de taină şi ungherele mai puţin cunoscute ale atelierului sculptorului - profesor la Universitatea Natională de Arte din Bucureşti. Născut în 1933 în comuna Trifeşti, judetul Orhei, în Basarabia, este unul dintre cei mai mari sculptori români contemporani. A absolvit Institutul de Arte Plastice din Bucureşti în 1961, iar din 1963 este membru al UAP si membru fondator al Fundaţiei Anastasia. Expune pentru prima data în 1957. A participat la expozitii nationale, municipale si de grup, iar în străinătate a expus la Praga, Budapesta, Berlin, Varşovia, Moscova, Athena, Paris, Sofia, Carrara, Londra, Bonn, Viena. În 1974 este distins cu Premiul pentru sculptură al Uniunii Artistilor Plastici, iar în 1992 i se acordă Premiul Naţional pentru Arte Plastice de către Ministerul Culturii din România.
La subsolul clădirii Ordinului Arhitecţilor, într-un interior asemănător cuhniei de la Mogoşoaia, în cele patru săli de expoziţie se doreşte o reconstituire a spaţiului intim al atelierului lui Gorduz, prin amplasarea lucrărilor ca în spaţiul atelierului şi prin expunerea unor imagini fotografice din atelierul artistului, realizate de Marius Caraman. De la portretele cu o anumită tentă de naturalism la cele impresioniste, de la fragmentele de siluete umane non finito se trece lejer la simbolismul himerelor care îl apropie de Paciurea.
Figuraţia simbolică, în care realul se împleteşte în modul cel mai firesc şi semnificativ cu imaginarul, se apropie de valorile antichităţii, până în orizontul artei preclasice greceşti si etrusce. De la studiul după o statuie antică, artistul poate trece la analiza unui aspect din ambianţa cotidiană. În planul direct al culturii vizuale, Vasile Gorduz continuă directia simbolistă reprezentată de Paciurea. În acest capitol al creaţiei sale se înscriu "Himera cu pui", "Pasăre care-si înghite umbra", "Pasăre oarecare". Simbolurile creştine lărgesc aria mitologiei autohtone, precizînd caracterul sacru al interpretării. Uneori, artistul propune o sinteză între nivelul lecturii crestine si mitologia antică.Sunt prezente lucrări asemeni "Conversaţiilor", în care artistul actualizează situaţii în care omul comunică intens cu elementele mediului, cu elementele lumii, din perspectiva fixării reperelor unei mitologii autohtone. El reuşeşte să facă o sinteză între universul formal al lui Brâncuşi si deschiderea spre imaginar a lui Paciurea. "Himerele" lui Vasile Gorduz angajează un dialog cu arta dramatic-fantastică a lui Paciurea, în care el introduce seninatatea unei clasicităţi, în care recunoaştem resursele arhaice fructificate de Brâncuşi şi aportul clasicitaţii mediteraneene. Himerele sale, văzute în diverse ipostaze, traduc în plan formal o stare imaginativă, în care fiinţele hibride, care asamblează funcţii chtoniene si uraniene, nu funcţionează printr-un monstruos terifiant, ci par sa întruchipeze o deschidere a universului spre o comunicare cu umanul. Din lecţia lui Brâncuşi (a clasicitaţii moderne), ca si din lecţia antichităţii clasice, Vasile Gorduz reţine regimul echilibrat al formei, volumul convex, suprafeţele polisate, întrerupte uneori de accidente ce par efectul unei uzuri temporale, şi care adaugă incidenţe tactile. Imaginarul său este uneori impregnat de o notă de umor ("Himera cu pui"), de îndată părăsit pentru a găsi o stare de solemnitate. Prezenţa câtorva lucrări din ciclul păsărilor nu sugerează ascensiunea, ci mai degrabă o decădere din condiţia zborului: "O pasăre oarecare", "Pasare care-şi înghite umbra" - amintind de formele ovoidale ale lucrarilor lui Moore. Vasile Gorduz se joacă atât cu forma, cât si cu materia, amplasând nu întâmplător, porteretul unui copil alături de portretul grecesc (kora) si de chipul încorsetat pe un soclu de lemn. Ca şi Brâncuşi, Vasile Gorduz este interesat de "portretul de copil" în care îmbină graţia cu gravitatea. Se observă interesul pentru starea copilăriei, ca promisiune şi suport de gingăşie din "Himera cu pui". În portretele expuse urmăreşte variata gamă de stări exprimabile, ca şi posibilităţile unei analize plastice pe care fizionomia armonioasă i le permite. Ne aflăm într-o zonă a subtilităţii interpretative, eliminând tocmai tentaţiile expresioniste si jocul imaginativ. Frumuseţea figurii îl menţine în zona realului, într-o gamă strînsă de variaţiuni, înscrise într-un perimetru al clasicităţii. Deşi este un sculptor cu posibilităţi de exprimare plastică deosebită, modestia îl caracterizează, afirmînd că: "Astazi mi se pare că nu mai gravitez decît în jurul propriilor mele întrebări, care ramân adeseori fara raspunsuri. Toate zilele mele se încurcă printre sculpturi... deci nimic spectaculos si nimic din ceea ce se crede a fi - o viată de artist".
Raluca Băloiu
Revenind la evenimentul expoziţional de la Ordinul Arhitecţilor, Gorduz dupa Gorduz "oglindirile si ghiciturile" unui sculptor descoperă publicului spaţiile de taină şi ungherele mai puţin cunoscute ale atelierului sculptorului - profesor la Universitatea Natională de Arte din Bucureşti. Născut în 1933 în comuna Trifeşti, judetul Orhei, în Basarabia, este unul dintre cei mai mari sculptori români contemporani. A absolvit Institutul de Arte Plastice din Bucureşti în 1961, iar din 1963 este membru al UAP si membru fondator al Fundaţiei Anastasia. Expune pentru prima data în 1957. A participat la expozitii nationale, municipale si de grup, iar în străinătate a expus la Praga, Budapesta, Berlin, Varşovia, Moscova, Athena, Paris, Sofia, Carrara, Londra, Bonn, Viena. În 1974 este distins cu Premiul pentru sculptură al Uniunii Artistilor Plastici, iar în 1992 i se acordă Premiul Naţional pentru Arte Plastice de către Ministerul Culturii din România.
La subsolul clădirii Ordinului Arhitecţilor, într-un interior asemănător cuhniei de la Mogoşoaia, în cele patru săli de expoziţie se doreşte o reconstituire a spaţiului intim al atelierului lui Gorduz, prin amplasarea lucrărilor ca în spaţiul atelierului şi prin expunerea unor imagini fotografice din atelierul artistului, realizate de Marius Caraman. De la portretele cu o anumită tentă de naturalism la cele impresioniste, de la fragmentele de siluete umane non finito se trece lejer la simbolismul himerelor care îl apropie de Paciurea.
Figuraţia simbolică, în care realul se împleteşte în modul cel mai firesc şi semnificativ cu imaginarul, se apropie de valorile antichităţii, până în orizontul artei preclasice greceşti si etrusce. De la studiul după o statuie antică, artistul poate trece la analiza unui aspect din ambianţa cotidiană. În planul direct al culturii vizuale, Vasile Gorduz continuă directia simbolistă reprezentată de Paciurea. În acest capitol al creaţiei sale se înscriu "Himera cu pui", "Pasăre care-si înghite umbra", "Pasăre oarecare". Simbolurile creştine lărgesc aria mitologiei autohtone, precizînd caracterul sacru al interpretării. Uneori, artistul propune o sinteză între nivelul lecturii crestine si mitologia antică.Sunt prezente lucrări asemeni "Conversaţiilor", în care artistul actualizează situaţii în care omul comunică intens cu elementele mediului, cu elementele lumii, din perspectiva fixării reperelor unei mitologii autohtone. El reuşeşte să facă o sinteză între universul formal al lui Brâncuşi si deschiderea spre imaginar a lui Paciurea. "Himerele" lui Vasile Gorduz angajează un dialog cu arta dramatic-fantastică a lui Paciurea, în care el introduce seninatatea unei clasicităţi, în care recunoaştem resursele arhaice fructificate de Brâncuşi şi aportul clasicitaţii mediteraneene. Himerele sale, văzute în diverse ipostaze, traduc în plan formal o stare imaginativă, în care fiinţele hibride, care asamblează funcţii chtoniene si uraniene, nu funcţionează printr-un monstruos terifiant, ci par sa întruchipeze o deschidere a universului spre o comunicare cu umanul. Din lecţia lui Brâncuşi (a clasicitaţii moderne), ca si din lecţia antichităţii clasice, Vasile Gorduz reţine regimul echilibrat al formei, volumul convex, suprafeţele polisate, întrerupte uneori de accidente ce par efectul unei uzuri temporale, şi care adaugă incidenţe tactile. Imaginarul său este uneori impregnat de o notă de umor ("Himera cu pui"), de îndată părăsit pentru a găsi o stare de solemnitate. Prezenţa câtorva lucrări din ciclul păsărilor nu sugerează ascensiunea, ci mai degrabă o decădere din condiţia zborului: "O pasăre oarecare", "Pasare care-şi înghite umbra" - amintind de formele ovoidale ale lucrarilor lui Moore. Vasile Gorduz se joacă atât cu forma, cât si cu materia, amplasând nu întâmplător, porteretul unui copil alături de portretul grecesc (kora) si de chipul încorsetat pe un soclu de lemn. Ca şi Brâncuşi, Vasile Gorduz este interesat de "portretul de copil" în care îmbină graţia cu gravitatea. Se observă interesul pentru starea copilăriei, ca promisiune şi suport de gingăşie din "Himera cu pui". În portretele expuse urmăreşte variata gamă de stări exprimabile, ca şi posibilităţile unei analize plastice pe care fizionomia armonioasă i le permite. Ne aflăm într-o zonă a subtilităţii interpretative, eliminând tocmai tentaţiile expresioniste si jocul imaginativ. Frumuseţea figurii îl menţine în zona realului, într-o gamă strînsă de variaţiuni, înscrise într-un perimetru al clasicităţii. Deşi este un sculptor cu posibilităţi de exprimare plastică deosebită, modestia îl caracterizează, afirmînd că: "Astazi mi se pare că nu mai gravitez decît în jurul propriilor mele întrebări, care ramân adeseori fara raspunsuri. Toate zilele mele se încurcă printre sculpturi... deci nimic spectaculos si nimic din ceea ce se crede a fi - o viată de artist".
Raluca Băloiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu